Sf. şi Făcătoarei de Minuni Teofana, împărăteasa

Ea s-a nascut din stirpe imperiala, din parintii Constantin si Ana, care au fost rudenii mai multor împarati. Parintii ei au fost sterpi vreme îndelungata, dar s-au rugat cu dinadinsul Maicii Domnului sa le dezlege sterpiciunea si sa le daruiasca lor prunc. Iar Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maici a lui Hristos Dumnezeu, le-a daruit lor pe prunca Theofana. Crescuta în cel mai curat duh crestinesc din cea mai frageda pruncie, copila Theofana a depasit de foarte devreme cu mult pe toti ceilalti de vîrsta ei în toate virtutile crestinesti. Ajungînd la vîrsta cuvenita, ea a fost aflata vrednica spre a fi data de sotie lui Leon, fiul împaratului Vasile Macedoneanul. Ea a împartasit cu credinciosie cumplitele încercari care s-au abatut asupra sotului ei. Plecînd urechea la calomnii criminale, cum ca fiul lui, Leon, purta mereu un jungher în tureatca cizmei lui spre a îsi ucide tatal la vreme îndemînoasa, credulul împarat Vasile si-a aruncat fiul în temnita, si de asemenea pe Teofana, nora lui. Astfel au zacut în temnita cei doi nevinovati vreme de trei ani.121 Dar dupa acesti ani, la Praznicul Slavitului Proroc Ilie, împaratul a chemat la palatul sau pe toti dregatorii cei mai de frunte, la un somptuos praznic. Pe neasteptate însa papagalul împaratului a început sa tipe: „Vai, vai, fiul meu, Leon!", fâcînd aceasta de mai multe ori. Aceasta a adus spaima în sufletele tuturor mesenilor, care cu totii într-un glas au început sa îl implore pe împarat sa-si elibereze din temnita fiul si nora. împaratul îndurerat a facut asa. Dupa moartea tatalui lui, Leon a urcat pe tronul imperial, si din pricina marii adîncimi a mintii lui poporul 1-a numit „cel întelept"122, împarateasa Theofana însa nu a socotit a fi vreun lucru mare schimbarea destinului lor si maretia demnitatii imperiale. Ea, avînd mintea cu totul închinata lui Dumnezeu, nu cugeta decît la mîntuirea sufletului, la post, rugaciune, la miluirea neîncetata a saracilor, nevoiasilor si scapatatilor, si la facerea de bine la mînastirile si bisericile lui Dumnezeu. Niciodata nu s-au auzit iesind din gura ei cuvinte desarte sau neadevarate, nici vreo insulta sau cuvînt aspru vreodata. Mai înainte de moartea al carei ceas 1-a cunoscut mai dinainte, ea a chemat la sine pe toti prietenii si casnicii ei si, dîndu-le ultima sarutare, s-a savîrsit cu pace catre Domnul la aul 892. împaratul Leon a voit sa ridice o sfînta biserica deasupra mormîntului ei închinata numelui ei, dar patriarhul 1-a oprit de la aceasta. De aceea el a ctitorit o sfinta biserica cu hramul Tuturor Sfintilor, zicînd ca, daca Theofana va fi aflata sfînta înaintea lui Dumnezeu, atunci va fi praznuita si ea împreuna cu Toti Sfintii. Atunci s-a instituit Slavita Sarbatoare a Tuturor Sfintilor, rînduindu-se pentru aceasta prima Duminica dupa Sarbatoarea Sfintei Treimi.